Promoţia 1967 a Liceului “Roman-Vodă” din Roman a revenit vineri, 11 mai, în bănci. Pentru prima oară, după 45 ani, elevii celor 12 clase ale promoţiei ’67 s-au gîndit la o reîntîlnire cu foştii profesori şi locurile natale pe care mulţi dintre ei le-au părăsit după absolvirea liceului.

Cu argint în păr, foştii elevi, sosiţi din locurile în care au fost conduşi de  viaţă, au fost cuprinşi de emoţia revederii.

Unul dintre dascălii care a sădit sămînţa cunoaşterii şi a modelat caractere pentru generaţii de elevi, respectat şi iubit de elevi, a fost profesoara de limba română Lidia Corduneanu, care a avut o clasă numai de fete.
“Le-am iubit foarte mult pe fete. Am fost caldă şi apropiată de ele. M-am oglindit în privirea lor sinceră şi atunci cînd erau în liceu, dar şi mai tîrziu, cînd au trebuit să învingă stînci, să facă dese opriri şi porniri în viaţă, în speranţa unui bine care poate să vină“, a spus profesoara Lidia Corduneanu. Printre profesorii care au strigat catalogul s-au mai aflat Cecilia Pal, Elena Popescu, Natalia Rusu.

Un bancher pe băncile şcolii

Unul dintre absolvenţii promoţiei ’67 a fost şi Olga Cernomaz, medic la Spitalul Roman. “Sînt deosebit de emoţionată. Nu m-am văzut cu foştii colegi de la terminarea liceului. Au fost cei mai frumoşi ani“, spune doctoriţa Olga Cernomaz. Despre eleva Cernomaz îşi aminteşte colegul de liceu Vasile Mocanu, acum director zonal la BancPost. “Am venit la revedere cu gîndul să mă încălzesc cu amintirile din liceu, care nu se pot uita. Una dintre acestea este legată de momentul cînd am pus pentru prima oară ţigara în gură. Cea care avea să devină, peste cîţiva ani, doctoriţă,  mi-a oferit în liceu o ţigară şi, deşi am scăpat foarte greu de acest viciu, recunosc, sincer, că, atunci, am luat ţigara cu plăcere de la colega mea“, poveşteşte fostul elev Vasile Mocanu.

Absolvent al Facultăţii de Matematică, Vasile Mocanu a fost profesor de matematică timp de nouă ani şi s-a aflat, pentru scurtă vreme, la conducerea Liceului Danubiana. “Din clasa a IX-a am făcut o pasiune pentru matematică. După absolvirea facultăţii nu am vrut să întrerup studiul, iar experienţa cîştigată la Liceul Danubiana a fost un prim pas spre o pregătire economică“, a spus Vasile Mocanu. Cunoştinţele acumulate în cadrul Institutul de Știinţe Economice au fost utilizate, mai tîrziu, în sistemul bancar, domeniu de care se ocupă şi în prezent.

Viaţa de internist: noaptea vesel, ziua trist

Cea mai mare parte a foştilor elevi ai promoţiei 1967 a cunoscut viaţa la internat. “Exista o disciplină impusă în internat, dar, vorba lui Ionică Creangă: «Copii am fost şi noi!». Mintea ne zbura mereu la năzbîtii. Mi-amintesc că, într-o duminică, am fost consemnaţi în internat, ca urmare a unor nereguli găsite de pedagogul nostru. Ca o reacţie la pedeapsa aplicată – interzicerea ieşirii în oraş -, am organizat, împreună cu fetele, la vestiarul lor, o reuniune cu muzică şi dans, la care au participat – cum altfel? – şi ele. Muzica era asigurată de un coleg care ştia să cînte la acordeon. Tocmai cînd era petrecea mai mare, am fost depistaţi de pedagog, care s-a dus direct la doamna directoare Elena Teodorescu. Deşi acţiunea noastră era în contradicţie cu regulamentul şcolii, unul foarte strict, iar distracţia noastră putea ajunge la cunoştinţa părinţilor, doamna directoare a dat dovadă de multă clemenţă şi ne-a iertat“, povesteşte Samson Mandache, absolvent al Facultăţii de Electrotehnică din Iaşi, stabilit în oraşul Piatra Neamţ.

Tabăra de la Costineşti i-a unit pe viaţă 

Deşi trăieşte de mulţi ani la Constanţa, Ciprian Liviu Tărcuţă (foto) a rămas legat sufleteşte de Roman. “De oraşul Roman mă leagă multe amintiri. Anii de liceu, prima idilă, primul sărut, locurile pe unde mă plimbam. Au fost ani grei. Tatăl meu era preot, iar mama învăţătoare la Horia. Ca să nu fiu dat afară din şcoală – pentru că părinţii mei aveau o anumită situaţie materială -, am fost înfiat. Cînd am intrat la liceu, tatăl meu mi-a spus o vorbă care mi-a fost permanent un îndemn: «Băiatule, dacă nu ai să fii bun la carte, nu ai să faci nimic în viaţă». Și fratele meu, cu 20 de ani mai mare decît mine, tot în acest liceu a învăţat“, îşi aminteşte fostul elev Ciprian Liviu Tărcuţă.

Vorbele tatălui l-au ambiţionat atît de mult încît Ciprian a terminat liceul ca şef de promoţie. A urmat Facultatea de Construcţii Navale din Galaţi, iar din 1973 s-a stabilit în Constanţa. În liceu, Ciprian a făcut o pasiune pentru o colegă de liceu, Neli, ce s-a risipit odată ce a plecat la facultate. Cu soţia, Elena, a fost coleg de liceu, dar povestea lor de dragoste a început mult mai tîrziu. “Nu am vorbit niciodată în liceu cu cea care avea să-mi devină soţie. Apoi, ea a devenit studentă la Farmacie, eu – la Construcţii Navale. Ne-am cunoscut într-o tabără studenţească, la Costineşti, şi, de atunci, am rămas împreună“, spune Ciprian Tărcuţă, care păstrează cu sfinţenie însemnele de elev romanvodist.

Seară astronomică oferită de un elev romanvodist

După 45 de ani, revederea a ridicat dificultăţi nu doar de natură  emoţională, cît şi de identificare între foştii elevi. “Este prima oară cînd ne întîlnim după absolvirea liceului. A trebuit să ne recomandăm unul altuia, pentru că timpul este un mare duşman“, spune Constantin Luca. Nu a împărtăşit aceeaşi idee colegul său, Neculai Stan. “Foarte mulţi colegi nu s-au schimbat. Sper că nici eu“, se încurajează  Neculai Stan, fost viceprimar al municipiului Roman.

Colegul Tit Tihon – actualmente profesor de matematică în liceul pe care, cu 45 de ani în urmă, l-a absolvit – este schimbat cu siguranţă. “Am cîştigat, cu echipa liceului, locul III la cupa naţională de baschet”, spune mîndru, fostul elev. Și, cum profesorul Tit Tihon a făcut o pasiune pentru astronomie, el şi-a invitat vineri colegii, după cursul festiv – dar, obligatoriu, înainte de a rememora amintiri într-un loc intim, la un pahar de vin -, la o seară astronomică, în Piaţa “Roman-Vodă“, începînd cu orele 21.00.
Revederea, după 45 de ani, a promoţiei romanvodiste întregeşte comoara cu amintiri a Romanului.

12 May

03:31 2012

Ana-Maria Postelnicu